Pentru a treia oară în ultimii ani, Ghiţă Mureşan a revenit acasă, la Cluj, pentru a organiza o nouă ediţie a „campului", cum se spune în America, „tabără" `n româneşte, pentru copii de la 8 la 15 ani. Ca de obicei, are succes, iar filozofia sa de viaţă te cucereşte, fie că este expusă într-un interviu, la o conferinţă de presă sau „strecurat" printre două întâlniri la Federaţie. A învăţat în America ce înseamnă sport şi ştie că viaţa sub panou este scurtă. „Învăţătura este totul", conchide gigantul de 2,31 m.

Ghiţă Mureşan, a trecut şi a treia ediţie a campului pe care îl organizezi la Cluj. Cum a fost?

Am avut două serii de copii, pe două grupe de vârstă, de la 8 la 10 ani, respectiv de la 10 la 14, în total 80 de copii înscrişi. Mă bucur să ştiu că sunt atâţia copii interesaţi de baschet la Cluj. Poate nici trei-patru copii de aici nu vor ajunge baschetbalişti de performanţă, dar este foarte important pentru ei să facă mişcare, să facă un sport de echipă care să-i ajute să se integreze mai bine în comunitate.

De ce faci asta? Costă timp şi bani...

Fac acest lucru pentru că vreau să dau înapoi copiilor ceva ce eu n-am avut când am început baschetul. Fac multe campuri de acest fel în SUA, dar la Cluj e ceva special, pentru mine e cel mai frumos oraş din lume. Aş fi vrut să existe o astfel de oportunitate atunci când m-am apucat eu de baschet, să fie un loc unde să joc baschet din plăcere.

Nu eşti un descoperitor de talente, ci un îndrumător spre sport...

De obicei taberele de vară le fac nu pentru ca să descopăr noi talente. Campurile sunt pentru copii care încearcă să descopere ceva în baschet. Baschetul e o competiţie de echipă şi individuală în acelaşi timp. Trebuie să se descopere ei pe ei, înainte să-i descopăr eu pe ei.

Câţi copii îţi frecventează şcoala din SUA, Giant Basketball Academy?

Acum este plină, ba chiar a