Cartea despre Wernher I 1 von Braun discutată aici săptămâna trecută (scuze pentru socoteala greşită: în 2009 s-au împlinit 40 de ani, nu jumătate de secol, de la plimbarea lui Armstrong pe Lună), se ocupă aproape exclusiv de perioada germană a vieţii celui ce avea să fie celebrat ca iniţiatorul primului pas al unui om pe Lună, „salt uriaş pentru omenire", teza autorului fiind că programul spaţial american şi-a atins apogeul graţie unui (posibil) criminal de război.

O carte cu acelaşi titlu, Dark Side of the Moon (Partea întunecată a Lunii), dar cu un subtitlu care trimite la alt subiect (The Magniicent Madness of the American Lunar Quest, adică Magnifica nebunie a preocupării americane pentru Lună) apăruse ceva mai demult, în 2007, la editura Jonathan Cape. Autorul ei, Gerard DeGroot, profesor universitar de istorie modernă, care scrisese vreo zece alte cărţi consacrate unor evenimente din secolul al XX-lea, consideră „întunecată", „nebunească", ambiţia de a trimite oameni pe Lună numai şi numai pentru a demonstra că America era mai avansată decât Uniunea Sovietică în materie de cercetare spaţială. El contestă importanţa ştiinţifică a performanţei şi susţine că n-a fost o „premieră", ci doar o bravadă fără „va urma", o costisitoare demonstraţie publicitară al cărei scop principal a fost marcarea unui punct în „războiul rece".

Wernher von Braun are şi în această reconstituire un rol principal de erou negativ, fiind prezentat ca un personaj carismatic, insistent şi influent care, încă din 1947, s-a comportat ca „un comis-voiajor entuziast, dornic să promoveze explorarea spaţială în faţa oricărui grup dispus să-i ofere o tribună", fiind avantajat şi de calităţile lui înnăscute: „Dotat cu un intelect redutabil, von Braun avea şi instinctele unuipopulist: ştia exact cum să-şi ajusteze mesajul în funcţie de auditoriu şi nu pregeta să împărtă