Şincai, Pop de Băseşti, Deleu, Şaguna sau Eminescu sunt doar câţiva dintre „copiii” săi, împotriva cărora „s-a războit“ destul de mult, dar pe care i-a regretat de fiecare dată când au plecat din atelier.

În clasa a IV-a, învăţătoarea a venit la părinţii săi acasă pentru a le spune cât de frumos „roizoleşte” fiul lor şi că ar trebui să studieze artele plastice. „Ai mei erau oameni simpli, nu s-ar fi gândit niciodată singuri la aşa ceva”, spune sculptorul Sepsi Jozsef. Şi aşa a început clasa a cincea la profil de arte la Satu Mare, după care nu s-a mai abătut niciodată de la acest drum.

Repartizat la Zalău

În urmă cu trei decenii s-a „lipit” de Zalău, unde, apreciază el, şi-a primit cuminte repartiţia. „Ne-au speriat atunci că, dacă refuzăm repartiţia, va trebui să plătim şcolarizarea. Aşa că am acceptat”. De atunci n-a mai părăsit nici oraşul, nici cariera didactică. Ba chiar, prin anii ’90, a înfiinţat cu prietenul său, pictorul Szabo Vilmos, clasele de arte de la Liceul Teoretic Zalău.

Prima lucrare de sculptor pe care a realizat-o în Sălaj a fost bustul lui Gheorghe Şincai de la Bobota, în 1989. „Au urmat nişte decenii prodigioase“, afirmă Sepsi Jozsef. Au urma busturile lui Gheorghe Pop de Băseşti, Victor Deleu, Andrei Şaguna şi Mihai Eminescu, pentru a aminti doar pe câteva dintre ele.

„Pe toate le consider copiii mei. Deşi mă războiesc destul de mult cu câte o lucrare, îmi pare rău când iese din atelier”, declară sculptorul. Mai ales că nu crede că în sculptură se poate realiza spontan o lucrare, mai ales dacă artistul vrea ca aceasta să aibă calităţi estetice. În consecinţă, depune eforturi la fel de mari şi pentru lucrările mici, cât şi pentru arta „mare” – monumente ale eroilor, lucrări cu caracter religios.

„Cel mai frumos peşte de la piaţa de iepuri”

Sepsi Jozsef, singurul profesor