Nu sunt multe dar sunt importante cărţile ce reprezintă cu demnitate, la noi, în vremea din urmă, teritoriul muzicii. Două dintre acestea mi-au atras atentia dată fiind adresarea exactă, publicul ţintă, si, pe de altă parte, imediata lor utilitate.
Se răspunde interesului larg al publicului iubitor de muzică -o voi numi - academică, dar şi al studenţilor, elevilor şcolilor de muzică; am în vedere, spre exemplu, „O călătorie prin istoria muzicii", lucrare semnată de binecunoscutul muzicolog profesor Grigore Constantinescu împreună cu tânăra sa colaboratoare Irina Buga. Intro cu totul altă zonă se înscriu cărţile de specială adresare profesională; mă refer la o preţioasă carte de cercetare muzicologică dedicată lui Dinu Lipatti, creaţiei pentru pian solo a ilustrului artist, lucrare semnată de acest minunat intelectual al pianului care este Viniciu Moroianu. In plus, ambele cărţi, fără a fi în mod absolut deschizătoare de drum, constituie realizări unicat în domeniul muzicologiei noastre.
Cui, în mod special, i se adresează Grigore Constantinescu în al său opus „O călătorie prin istoria muzicii" ? Nouă tuturor, atât publicului larg de concert, intelectualului cu anume pretenţii, studenţilor şi elevilor instituţiilor de învăţământ muzical, dar şi tuturor celor care consideră firesc a depăşi nivelul senzorial al contactului cu muzica. Cartea are, de asemenea, un caracter utilitar, practic; se constituie într-un ghid util muzicianului performer, instrumentistului care apare pe scena de concert şi care are nevoie de o îndrumare directă, deloc stufoasă. In acest sens autorul precizează că referinţele sale au în vedere „fondul repertorial de bază al vieţii muzicale, inplicit al perimetrului culturii generale". Această relaţie, pe cât de pragmatică pe atât de sensibilă, constituie însăşi cheia de boltă a reuşitei. Fenomenul muzical -artistic - a
