Noua Lume

De la fereastra camerei unde audiez filozofie

apuc să observ

cum Sfîntul Duh cară sacii goi

de ciment

din curtea şantierului în toi. Cineva trebuie să facă curat. E asfinţit

muncitorii au turnat fundaţia Noii Lumi iar acum au dreptul să bea ceva tare.

Putem începe să vorbim. Spune Tu primul.

Văduva suedeză a lui Kafka

Incredibil singur în viaţă -mă cred artist preocupat de culori ce imită sîngele închegat, vinul de inimă e pe sfîrşite, îmi număr pe degete prietenii din rafturi, toţi dorm în somn otrăvit, zorii nu se văd încă, poate mi-ar trebui un zîmbet de seducător pentru ce va urma, pentru că nu ştiu ce va urma, poate mi-ar folosi calificarea unui traducător de chipuri şi figuri, blîndeţea unui calm şlefuitor şi simt cu disperare oarecum jucată, despuiat de virtuţi de doi bani, că sînt lipsit de curaj fizic -mă cred artist beau alcool mort şi scriu în aşteptarea unei religii micuţe, perfect în viciul meu de a însufleţi obiecte, chiar şi pe văduva suedeză a lui Kafka ce aducea după spusele unora cu o curea de

piele

sau poate chiar cu sufletul care sub pămînt,

precum fumul,

pleacă învelit într-un ţipăt -

şi mă gîndesc că viaţa are subînţelesuri

care nu au de-a face cu omul.

Cîrtiţa cu cheiţă

Frumoasă ca un pahar îngrijorat la colţul mesei ea are două feluri de mers, niciunul pentru mine,

rasă, tatuată şi îngustă-n şolduri cum e literatura scrisă la parter şi publicată un etaj mai sus luna mică îşi plimbă pe cer juponul cu spiţe, cîteva stele zgîriate cad în cutia milei la ziuă, am noroc să descopăr un gram de cianură sub

podea

aşa cum copiii se roagă unui tată plecat să le ad