Aud că şi la Bucureşti e cald rău. Nu vă mai spun cum e la Tokyo, la 84% umiditate şi 33 de grade (feels like 38). Ce să faci pe căldura asta? Dormi, dacă poţi, stai sub aerul condiţionat, dacă suporţi, pînă te-mbolnăveşti, picoteşti şi ziua, intri-n adormire precum fraţii masoni la vreme potrivnică (asta dacă nu eşti japonez, caz în care, evident, munceşti). Noroc cu Internetul şi cu preşedintele nostru, Dumnezeu să-l ţie!, că mă mai scoate din amorţire. Mai scapă excelenţa sa cîte una bine chitită, aşa, doar ce-are-n guşe şi-n căpuşe. Zilele trecute, a comis-o din nou. „Eu mă simt bine în ţara mea“, a spus domnia sa, şi nu pot decît să-l fericesc pentru senzaţia asta de bine. De-aia îl iubesc eu pe domnul Băsescu: pentru că e fundamental cinstit şi spune adevărul, precum un copil inocent, chiar şi atunci cînd nu vrea – mai ales cînd nu vrea. De altfel, îl şi înţeleg perfect. Cine nu s-ar simţi foarte bine în ţara lui? Şi eu m-aş simţi foarte bine în ţara mea. Doar că eu nu trăiesc în ţara mea. Eu trăiesc în ţara lui, în ţara preşedintelui Traian Băsescu. Pe care l-am votat. Ţara asta e, într-adevăr, a lui. Doar face cam ce vrea în şi cu ea. Iar cînd dă de ceva ce nu poate face – abia atunci are viaţa farmec, cînd are de luptat cu niscai obstacole. Şi dă-i şi luptă! De fapt, dacă stau să mă gîndesc bine, preşedintele a cam greşit-o. Ţara asta, nu e toată a lui. Mai au şi alţii cîte-un judeţ, cîte-o halcă. A luat şi Patriciu ceva, şi Vîntu, şi Păunescu şi Voiculescu şi cîţi alţii care stau să-l lase fără moşie. Vor cădea la pace, nu-mi fac eu griji, nu iese zaveră. Doar şi ei vor să se simtă bine în ţara lor. Şi se simt. Nu regret că l-am votat pe Traian Băsescu. Ce se schimba dacă, prin absurd, nu-l votam? Aş fi trăit, poate, în ţara lui Mircea Geoană, despre care Ponta zice acum că era la mîna „mogulilor“, sau în ţara lui Crin Antonescu care, inteligent nev