Deciziile economice ale guvernului de la Budapesta au în spate o moştenire solidă, bazată pe menţinerea unei poziţii puternice a statului şi a capitalului local în economie, în timp ce România doar se plânge de efectele crizei, fără o strategie de ieşire, consideră fostul bancher Nicolae Dănilă.

"În primul rând, sistemul bancar din Ungaria este controlat într-o pondere covârşitoare de statul sau de capitalul privat local. OTP este o bancă puternică orientată în mod evident către interesul national. Ungaria are şi o puternică Bancă de Dezvoltare deţinută 100% de stat, un adevărat grup cu ramificaţii în toate domeniile necesare pentru stimularea şi sprijinirea programelor de dezvoltare. Să nu uităm că imediat după declanşarea crizei statul ungar a sprijinit direct sistemul bancar prin injecţii financiare consistente pentru a întări capacitatea băncilor de a continua activitatea şi, după părerea mea, pentru a elimina orice tentative de preluare a OTP."

Dănilă spune că în schimbul sprijinului financiar şi de altă natură băncile din Ungaria au fost chemate să sprijine interesul naţional, să continue finanţarea economiei şi să participe cu clienţii lor la programele de atragere a fondurilor europene.

"Ceea ce a făcut Ungaria era o replică la cele mai importante măsuri implementate de ţări din UE imediat după declanşarea crizei (Franţa, Germania, Austria), care au canalizat importante resurse către băncile principale şi către corporaţiile regionale şi multinaţionale, de fapt controlate de capitalul autohton din acele ţări."

În opinia lui Dănilă, o altă diferenţă relevantă dintre Ungaria şi România este că grupul petrolier MOL a rămas controlat de capitalul maghiar, fiind protejat de stat împotriva tendinţelor de preluare, în timp ce Petrom este sub controlul OMV. De asemenea, consideră că sectorul IMM-urilor din Ungaria este sprijinit continuu de st