Ultimul text publicat în timpul vieții de către istoricul britanic Tony Judt a apărut pe 14 iunie 2010 în New York Review of Books. De la începutul anului acesta, Judt, suferind de boala lui Lou Gehrig, a publicat în NYRB o serie de articole autobiografice despre anii săi de ucenicie și revoltă, primele iubiri, trenuri, elita universitară franceză, dreptul la eutanasie și efectele devastatoare ale bolii sale ("Stau aici întins, legat, miop și lipsit de mișcare, ca o mumie a epocii moderne, singur în corpul meu, însoțit tot restul nopții doar de propriile mele gînduri").
Ultimul text, unul dintre cele mai emoționante, e despre cuvinte și începe așa: "Am crescut cu ele. Cuvintele cădeau de pe masa din bucătărie pe podeaua unde stăteam: bunicul, unchii și alți refugiați își aruncau unul altuia rusă, polonă, yiddish, franceză și ceea ce aducea a engleză, într-o cascadă competitivă de aserțiuni și interogații. Epave sentențioase ale Partidului Socialist din Marea Britanie (epoca post-edwardiană) zăceau prin bucătăria noastră promovînd Cauza Adevărată. Mi-am petrecut ore întregi și fericite ascultînd autodidacți din Europa centrală discutînd tîrziu în noapte: Marxism, Sionism, Socialism. A vorbi, mi se părea mie, era rostul vieții adulte. Niciodată de-atunci nu mi-am schimbat punctul de vedere."
Scrierile autobiografice ale lui Tony Judt pot fi citite pe site-ul NYRB: http://www.nybooks.com/contributors/judt-tony/. De fapt, ele chiar trebuie citite, ca un ultim omagiu adus unui om lucid, sclipitor, demn, exemplar.
Ultimul text publicat în timpul vieții de către istoricul britanic Tony Judt a apărut pe 14 iunie 2010 în New York Review of Books. De la începutul anului acesta, Judt, suferind de boala lui Lou Gehrig, a publicat în NYRB o serie de articole autobiografice despre anii săi de ucenicie și revoltă, primele iubiri, trenuri, elita universitar
