Fiind luna Ramadanului, dacă vreau să ies în oraş pe timpul zilei e recomandat să las v-urile adânci acasă. Le-am şi lăsat, sătulă de privirile cam libidinoase ale unor domnişori. Nu că blugii şi tricourile ar rezolva problema. Cică agăţatul ar fi sport naţional pe aici, dar recomand fetelor care suferă din dragoste sau care sunt prea ocupate să aibă o viaţă socială şi implicit să găsească un partener sau celor aventuroase şi amatoare de exotic un sejur marocan. Puteţi alege dintr-o gamă largă de relaţii, de la one night stand până la şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. Sincer, când mergi pe stradă, ai impresia că poţi avea orice bărbat care trece pe lângă tine. Şi chiar poţi, în majoritatea cazurilor. Ceea ce te face de obicei să nu îţi trebuiască niciunul.

După cum spuneam însă, am dat rochiţa pentru o pereche de jeans ca să nu cumva să aţâţ simţurile celor care postesc. Ce nu am înţeles eu niciodată e de ce femeia trebuie să se acopere şi bărbatul nu, doar şi gleznele unui bărbat pot fi excitante, nu? Sau braţele. Sau părul. Auzind această dilemă, consortul meu a râs şi a promis că îşi lasă părul lung. Şi că o să aibă mai mare grijă de tricepşi. Iar eu m-am enervat şi mai tare, iar în gând mi-am propus răzbunare, în numele femeilor cu sînge fierbinte şi ochi de vultur. Dar nu am apucat să fac nimic, roata s-a întors rapid. Dădeam noi doi să intrăm într-o instituţie publică, iar gardianul dă din cap. A negare. Apoi printre la ha ka hu am înţeles ideea: nu puteam intra. Fiindcă al meu consort era în pantaloni scurţi. Eu aş zice că sunt midi, mai că acoperă de tot genunchiul şi nu, nu lasă coapsele la vedere. Dar domnul paznic nu voia să ne lase nici în ruptul capului, iar eu nu ştiam ce să fac…să rânjesc de bucurie sau să fac spume de nervi, pentru că trebuia să rezolvăm o treabă urgentisimă? Prietenul îmi spune că pe mine m-ar fi lăsat şi în mi