Regimul comunist din Romania avea nefericitul si sinistrul obicei de a-si vinde proprii cetateni daca se intampla ca vreun stat strain sa isi exprime disponibilitatea de a plati. Romanii, de origine evreiasca sau germana cu precadere, erau tranzactionati “la bucata” pe cateva sute sau mii de dolari. Un pret mic pentru libertatea unor oameni, un cost urias pentru pretentia de stat civilizat pe care o avea Romania acelor vremi.
Era o afacere excelenta pentru comunistii romani: corpuri straine si integrate doar partial in societatea multilateral dezvoltata, comunitatile minoritare etnice sau religioase aveau un potential important sa provoace dureri de cap regimului. Multi dintre membrii acestor comunitati aveau familii si prieteni in afara Romaniei care puteau provoca daune grave de imagine guvernului de la Bucuresti. De multe ori au si facut-o. Apoi, pe masura ce comunismul romanesc devenea tot mai nationalist, evreii sau germanii din Romania corespundeau tot mai putin idealurilor oficiale.
Astazi, Romania nu isi mai vinde cetatenii. Ba, uneori se mai trezeste cate un politician sa promita bani celor care se intorca acasa. O initiativa inutila, ridicola, naplicabila si nedemna de dezbaterea pe care a provocat-o la vremea ei. Mai recent, apar indemnuri pe dos: mergeti cautati-va fericirea in afara, daca asta doriti, compatrioti. E o lume libera. Mesajul presedintelui Romaniei are la randu-i o doza de cinism dar si de realism amar. E cumva reversul la fel de cinic al emigrarii pe bani de pe vremea lui Ceausescu. Atunci, se pleca conditionat si contra cost din cauza statului sufocant si intruziv, azi se pleaca, cu incurajarea autoritatilor, din cauza statului slab si a unei societati strambe in care de oportunitati egale au parte doar o clasa mica de indivizi, sa le spunem “norocosi”
Lectii de business cu Ceausescu
Pe fondul asta, F
