- Comentariu - nr. 612 / 20 August, 2010 Nu exista nicio diferenta intre agresivitatea bolilor contagioase si atacul sistematic asupra mintii umane, venit din partea unor televiziuni comerciale. Criza economica si financiara? Care criza? Acestea isi vad de treaba. Douazeci si patru de ore din douazeci si patru, sclavii asa-zisilor "moguli" ne invadeaza casele. Noroc cu… telecomanda! Sigur, sunt banii "mogulilor", e o afacere privata, dar numai cata vreme activitatea canalelor invocate este (ar trebui sa fie) una comerciala. Din punctul de vedere al statului roman, ele functioneaza in conditii similare unei fabrici de branza, de pantofi sau carnati. Or, asa stand lucrurile, asa cum, in cazul branzei alterate, al carnatilor imputiti, se verifica si se sanctioneaza calitatea produselor iesite pe poarta fabricii, nu ar fi oportun ca, si in cazul acestor televiziuni… comerciale, sa se procedeze in acelasi fel? A sosit, credem, momentul evaluarii serioase a efectului halucinogen al multor productii de televiziune. Veti spune ca asta este cenzura. Va inselati! E doar o masura profilactica, asemanatoare celor privind ciuma, sifilisul ori tuberculoza. Daca statul e dator sa ia masuri impotriva flagelurilor de acest tip, de ce ar sta pasiv in fata otravurilor violente ale imbuibatilor din televiziuni? Daca populatia matura macar alege de bunavoie intre niste programe decente si subprodusele unor minti demonice, cine se gandeste la generatia care deschide acum ochii? Cam nimeni! Un copil care, de la 9-10 ani, nu-i vede decat pe Tociu si Palade, care constata ca umorul romanesc se reduce la scalambaielile lui Dan Negru, ca idealul de feminitate il reprezinta postadolescenta, prematur vestejita sotie a unui milionar tomnatic, ca oamenii de spirit sunt Badea si "Trazniti in NATO", ca mari entertaineri au ajuns Banica junior si Moculescu senior, ca decenta s-a refugiat in galant