Margaret Mazzantini şi-a dobândit renumele de mare scriitoare deopotrivă preţuită de critica literară şi iubită de public, cu romanul "Nu te mişca": distins cu Premiul Strega şi ecranizat de regizorul Sergio Castellotti, cu Penelope Cruz în rolul principal, iar tirajul a depăşit un milion şi jumătate de exemplare de la publicarea lui în 2001 (la noi a apărut în 2004, la Editura Polirom, în traducerea Gabrielei Lungu).
După şapte ani de la acest succes fulminant, Margaret Mazzantini se depăşeşte pe sine cu romanul "Venit pe lume", cu un număr aproape dublu de pagini, care declanşează o suită de cronici elogioase în ale căror titluri apar termenii cheie (război şi pace, iubire şi tragedie) asociaţi cu oraşul Sarajevo. Trimiterea la capodopera tolsoiană se ghiceşte printre rânduri în comentariile presei literare, iar superlativele se aglomerează.
Un "Război şi pace" al timpului nostru şi o epopee a condiţiei umane, căci bărbaţi şi femei îndură împreună dramele mici şi mari ale vieţii, ca şi nenorociri neînchipuite ale istoriei ce răvăşesc un oraş şi pe toţi locuitorii lui. Locul măreţiei îl ia firescul lucrurilor mărunte, ritmul se precipită, iar subiectul capătă o turnură de thriller: călătoria mamei şi a fiului de 16 ani se fracturează prin rememorările femeii, trecutul are momente de răscruce, jalonat de surprize iar prezentul răstoarnă tot ce ştia şi credea.
Romanul se poate citi ca povestea unei femei obişnuite, aproape banale, care se sustrage unei existenţe terne şi monotone: la Sarajevo, unde ajunge pentru scrierile lui Ivo Andrić, cunoaşte doi bărbaţi - un poet croat, Gojko, şi un fotograf italian din Genova, Diego. De primul o va lega experienţa prieteniei, de al doilea, cea a iubirii. Viaţa ei se va desfăşura în tot ce are esenţial şi extraordinar la Sarajevo, Roma rămâne doar făgaşul normalităţii.
Celor două experienţe constante d
