Articolul nostru de săptămîna trecută, intitulat Cine seamănă vînt culege furtună, a suscitat numeroase intervenţii ale cititorilor, pe pagina de Internet a revistei noastre. Vladimir Tismăneanu a comentat acel articol pe blogul său. Comitetul Director al IICCMER a trimis luni, pe 16 august, un Comunicat, pe marginea articolului nostru; redacţia noastră l-a postat pe site, la cîteva minute după ce l-a primit. Ţine de regulile minime ale presei să dai dreptul la cuvînt unor persoane sau unor instituţii care doresc să facă precizări faptice într-o anumită chestiune. Şi acel Comunicat de la IICCMER a avut parte de comentarii. Pînă în acest moment, în care scriu, marţi, 17 august, revista noastră n-a respins nici un comentariu de la difuzare, pentru că n-a avut de ce. În general, am constatat foarte multe opinii juste şi bine cumpănite. Am publicat şi acele comentarii critice la adresa revistei. Nu poţi să publici doar comentariile favorabile, pentru că o revistă nu este o tribună de exaltaţi, în care să se cultive un deşănţat cult al personalităţii. Modul în care o revistă duce dialogul cu cititorii este, fără îndoială, o formă de democratizare a spaţiului public şi o expresie firească a confruntării de opinii. Părerea noastră este că, la alte publicaţii, comentariile ar trebui moderate, pentru a nu ne întîlni cu formule de încălcare a demnităţii umane, cu jigniri şi calomnii. Nu poate decît să ne bucure feed-back-ul pe care l-am primit de la cititori. Reacţia cititorilor ne arată că o revistă culturală are dreptul (şi, aş spune, datoria) de a chestiona fapte de interes public, inclusiv cele politice. Are dreptul de a discuta (cu nume şi prenume, indicîndu-i) comportamentul public al intelectualului român. Are dreptul (şi datoria) să se întrebe prin ce i-a vrăjit Traian Băsescu pe anumiţi intelectuali, de ce aceştia privesc unidirecţional. În numărul trecut, am