O "ilustrata" din Vicov, trimisa spre toti cititorii revistei "Formula AS", de magnifica noastra bucovineanca, pentru care cantecul este un suvoi de pasiune neintrerupt. Sofia Vicoveanca - un om de care sa te tii atunci cand simti ca iti fuge pamantul de sub picioare
"Bucovina mea e un taram binecuvantat"
- Va gasim acasa, la Suceava, despachetandu-va bagajele. Cantati toata vara, ca un greieras harnic. De unde veniti, unde veti pleca?
- Tocmai m-am intors de la Constanta, unde prin initiativa Arhiepiscopiei Tomisului, organizatoarea evenimentului, am participat la un spectacol umanitar, cu foarte multa lume, pe care l-am sustinut singura, in folosul celor ale caror gospodarii au fost maturate de ape, ca mult necaz s-a abatut peste tara noastra in lunile din urma. Sunt mandra ca s-au strans banuti frumusei cu spectacolul meu si ei vor merge catre cei care trec prin clipe grele. Si imediat plec la tara, la casuta mea din Vicovul de Sus, sa petrec acolo vremea postului Adormirii Maicii Domnului, sa ma odihnesc, sa respir aer curat, sa stau de vorba cu oamenii satului meu. Abia astept!
- Cum va gasiti linistea, chiar daca lumea din jur e asa de zbuciumata? Si cum se vede satul dvs. de la fereastra casutei din Vicov?
- Pentru sufletul meu, Vicovul este un loc mai mult decat "fain" (ca si la noi, in Bucovina, se spune "fain", nu numai in Ardeal), ma simt tare bine acolo si imi incarc bateriile. Cand ajung uit de toate relele din jur. Si nu doar atat, reusesc sa ma adun si sa izvodesc noi poezii, noi cantece. Poezia vine ea, cand nici nu gandesc, in clipele de liniste ori de framantare, dimineata, seara, ori in miez de noapte. Iar eu o retin pe o coala alba de hartie, scotand la lumina tot adancul trairilor mele. Ma simt inspirata de natura, de aerul bland, de apusurile in dosul capitelor de fan, de tihna inserarii si
