Clădirea renovată a gării din capitala Moldovei nu are săli de aşteptare sau grupuri sanitare. Vechea incintă însă nu duce lipsă de cerşetori şi gunoaie.

Călătorii care coboară din tren pe peronul mare din Gara Nord Iaşi au senzaţia la început că într-adevăr au poposit în capitala Moldovei. Clădirea impunătoare, cu geamuri-oglindă care îţi iau ochii, mărginită de un peron acoperit de marmură este însă doar de faţadă.

Primul lucru pe care îl observi când intri pe una din uşile clădirii sunt sălile cu gresie şi coloane frumos modelate, dar şi absenţa desăvârşită a scaunelor sau băncilor pentru călătorii care trebuie să aştepte.

În plus, dacă ai ghinionul ca organismul tău să-şi ceară nevoile fiziologice, nu vei găsi nicăieri o toaletă. De fapt, singura legătură pe care incinta în cauză o are cu o gară este prezenţa câtorva case de bilete.

„Clădirea aceasta nu a fost dată complet în folosinţă. Nici noi nu ştim când şi dacă va fi deschisă cum trebuie sau o vor închide la loc", a recunoscut una din vânzătoarele de la o casă de bilete din clădirea mare. Paradoxul este sesizat şi de călătorii aflaţi în tranzit prin gara Iaşi. „Pe căldurile acestea mi se pare obligatoriu să ai o sală de aşteptare. Aşa suntem obligaţi să aşteptăm pe peron", a indicat Andreea, studentă.

Chiar dacă clădirea proaspăt renovată nu deserveşte călătorii, spaţiul este folosit cu folos, fiind închiriat diverselor magazine şi baruri din incinta gării.

În absenţa facilităţilor de bază specifice, gara de la Iaşi este deservită de o clădire care are mai degrabă dimensiunile unei halte.

Sala de aşteptare, dotată cu 108 locuri, nu este însă niciodată ocupată mai mult de un sfert din capacitate, din cauza mirosului pestinenţial ce lincezeşte înăuntru.

„Mă deranjează că tot felul de personaje dubioase îşi găsesc