La malul Mării Negre, vacanţele de lux ale tinerilor de bani gata se amestecă cu sejururile celor care au pus, luni la rând, ban pe ban pentru o escapadă la soare.

Constanţa. Tot românul a văzut-o cel puţin o dată pe-ndelete sau din "goana" în pas de melc a trenului care l-a purtat, în vagoanele ce sfârâie la temperaturi greu de suportat, spre staţiunile preferate.

E împărăţia lui Radu Mazăre şi a discotecilor care s-au înmulţit la umbra telegondolei ca algele la mal după o furtună pe mare. E locul unde braziliencele îşi scutură podoabele în ritm de samba, iar fetiţele cochete îi scutură de bani pe băieţii cu ML-uri.

Constanţa cu a sa faleză pe care alunecă seară de seară, pe ritm de acordeon, lume multă, a fost "scena" pe care Toma Caragiu, Jean Constantin, Dem Rădulescu şi Puiu Constantin s-au jucat de-a hoţii şi vardiştii în "BD la mare". Nimic nu pare să se fi schimbat de atunci, aşa că o strategie de turism ar putea fi: "Veniţi de călcaţi pe aceleaşi locuri neatinse de mâna reabilitării în ultimii 40 de ani".

Iar în inima oraşului, pe plaja "Trei papuci", melancolicii pot asculta cântecul alungit, din gâturi răguşite, al micilor comercianţi, alungaţi de pe plajele din inima staţiunii constănţene: "Hai la porumbe fierteee!", "Poftiţi la gogoşi! Aromate, vanilateee!".

Cele două "Mamaia"

Şi pentru că majoritatea celor care trec prin oraş sunt în concediu, nimeni nu vede cât de goală e gogoaşa înăuntru, că la colţ de stradă miroase a animal mort, că eşti furat la rest, că ai mai multă apă în bere decât nisip pe picioare. Dar până la urmă, dacă tot ai cumpărat gogoaşa, trebuie s-o şi înghiţi.

Mamaia, în schimb, întinereşte. Doar pe jumătate de faţă, cea dinspre Năvodari. Acolo, terasele îşi flutură în vântul călduţ perdelele fumurii ca o frumoasă pletele blonde. Pe canapele nu îndrăzne