Sistemul sanitar românesc e demult pe targă. Poate chiar în comă profundă. De aceea şi este un subiect sensibil, care trebuie tratat cu grijă dar şi cu... precizia bisturiului. "Cazul Giuleşti" - unul din sutele, ba chiar din miile de cazuri consumate când pe faţă, când în surdină - face şi mai mult vizibilă maladia de care suferă... autorităţile abilitate. Fiindcă, în cele din urmă, se ştie, nu sărăcia sau criza financiară sunt " factorii perturbatori", ci managementul deficitar şi nepăsarea guvernanţilor. Mizeria din spitale, şpaga, încă la mare cinste, lipsa cadrelor medicale - potrivit unor statistici "cel puţin 3.000 de posturi de medici şi zeci de mii de posturi de asistenţi sunt deficitare în sănătate" - toate astea, şi încă altele pe deasupra, îi trimit pe mulţi dintre cei suferinzi direct în anticamera morţii. Numai cine nu a ajuns să apeleze la serviciile spitalelor de stat din România nu înţelege sensul sintagmei "anticamera morţii". Întrebarea noastră este de ce guvernanţii refuză, constant, să găsească soluţia salvatoare pentru bietul sistem sanitar româneasc, iar atunci când sunt puşi în faţa unei tragedii, cum este cea de la Maternitatea Giuleşti, dau din umeri, neputincioşi. Categoric, dumnealor nu se tratează în România. De aceea îşi permit, poate, să mizeze pe economiile "operate" din bugetul şi aşa ştrangulat al Sănătăţii. Revolta, pe deplin îndreptăţită, a europarlamentarului Cristian Preda faţă de cele întâmplate - "Ministrul sănătăţii şi primarul (Capitalei, n.r.) nu se pot mulţumi să ceară, respectiv să dispună suspendarea conducerii spitalului (Giuleşti, n.r.). Pentru ca societatea să fie convinsă că oamenii politici înţeleg drama petrecută, e nevoie de sacrificarea lor simbolică. Unul dintre ei sau amândoi trebuie să îşi prezinte demisia", scria democrat-liberalul, pe blogul personal - se vede, nu i-a pus deloc pe gânduri pe cei in