Adrian Roşca este un om fără de adăpost dar care are o mare pasiune:fotografia. Pasiunea a dobândit-o la orfelinat, iar prima poză a făcut-o la nouă ani.
Despre Adrian Roşca se poate spune simplu: este un om fără adăpost ce trăieşte din mila publică. Cuvintele nu definesc omul, nu-i conturează calităţile umane, ascunzând valenţe nebănuite.
A crescut fără părinţi, a ajuns de la Brăila într-un orfelinat din Bucureşti, unde părinţi i-au fost angajaţii statului. Viaţa nu i-a fost uşoară, iar greutăţile şi lipsa de afecţiune le-a învins printr-o pasiune: fotografia.
La nouă ani, a făcut prima fotografie cu un aparat al unui îngrijitor de la Centrul Social. Dar dragostea pentru arta fotografică data de mai mult timp. La câţiva anişori, îşi aminteşte Adrian Roşca, se juca cu o cutie de conserve pe care o transformase în aparat foto. Trăieşte la Centrul Social Phoenix din municipiul Tulcea însă doreşte să ajungă la o mănăstire şi să urmeze studiile Facultăţii de Teologie.
Membru al Uniunii Artiştilor Fotografi din România
„Am trăit lipsit de afecţiune aşa cum trăiesc şi acum. Şi lipsa aceasta am compensat-o prin a mă dărui acestei pasiuni. Am făcut doi ani de facultate, Chimie Organică, dar am abandonat că nu aveam cu ce să mă întreţin. Aşa am descoperit chimia şi cu mijloace proprii mi-am făcut un laborator la Slobozia, acolo unde mi-am întemeiat o familie. Din păcate nu a mers şi s-a dus totul pe apa sâmbetii”, ne-a spus Adrian Roşca.
Din anul 1989 este mebru al Uniunii Artiştilor Fotografi din România, o perioadă de câţiva ani fiind colaboratorul Televiziunii Române. „Am colaborat cu Eugenia Grosu Popescu la emisiunea „Viaţa Şcolii”. A fost o perioadă foarte frumoasă din viaţa mea. Mi-am dezvoltat pasiunea, am creat imagini inedite şi am participat la numeroase expoziţii de artă fotografică. Casa mea era laboratorul foto. Viaţa mea
