Magdalena este o fire optimistă, gata mereu să descopere tot ce e mai bun la o persoană şi spune că foarte greu o poate demoraliza ceva, dar chiar şi atunci, îşi revine imediat.

A predat psihologie la mai multe licee din Ploieşti şi credea că va ieşi la pensie din învăţământ. "Aveam o istorie în familie. Sora mea este cadru didactic, bunica a fost şi ea şi atunci era pentru mine ceva normal să urmez acest parcurs în domeniul învăţământului. Nu mi-am închipuit niciodată că o să mă duc în altă parte", spune Magdalena. Însă, după patru ani petrecuţi alături de elevi, tânăra a plecat la Protecţia Copilului, unde a lucrat la adopţii.

A lucrat la adopţii

"M-am ocupat de partea cea mai frumoasă care putea exista în această instituţie. Făceam evaluarea psiho-socială a familiilor şi stabileam compatibilitatea între o familie şi copilul pe care dorea să îl adopte, întocmeam ulterior actele pentru instanţă şi pe parcursul unei perioade de doi ani urma supravegherea postadopţie". Magdalena păstrează cu multă plăcere în suflet amintirea anilor în care a contribuit la fericirea unor familii care îşi doreau un copil, dar şi la şansa pe care a dat-o micuţilor de a creşte în mijlocul unor familii. În 2006, tânăra a dat piept cu o nouă provocare: s-a hotărât să aplice pentru un post de psiholog la Penitenciarul Ploieşti.

Psiholog la Penitenciar

"Eram oarecum familiarizată cu acest mediu pentru că unii dintre părinţii copiilor de care mă ocupam la Protecţia Copiilor aveau un istoric infracţional. Am văzut acest post ca pe o provocare profesională. Am avut noroc de un colectiv foarte bun care m-a ajutat să mă pun la punct cu regulamentul, legislaţia şi cu toate regulile interne care trebuie respectate". Magdalena recunoaşte că nu este uşor să lucreze cu persoane private de libertate care au comis fapte la care ţi-e şi frică să te gândeşti. "În momentul în c