Am admirat si eu curajul lui Ilie Dumitrescu de a prelua ca antrenor echipa lui Gigi Becali cat si disponibilitatea sa de a fi platit dupa rezultatele muncii sale. Asa ca i-am urat sincer in gand mult noroc. Stie si el ca nu-i va fi usor sa lucreze cu un "manager" precum Gigi Becali, pe care de cate ori il vad imi aduc aminte de proverbul englez care spune ca toba face atata galagie pentru ca e plina cu aer.
Stirea insa ca, la meciul cu Branestiul, Ilie a purtat un ceas de 30.000 de euro m-a facut sa devin sceptic. Cand Gigi, dupa meciul cu modesta echipa din Branesti, a spus cu inconstienta lui devenita deja sursa de umor involuntar ca: "Se vede deja mana lui Ilie la Steaua" m-am intrebat: oare care dintre ele, aia cu ceas sau fara?.
Se stie ca la o schimbare de antrenori, cel nou are nevoie de vreo 6 luni ca sa-si lase "amprenta" sa asupra echipei. Asa ca mana pe care a vazut-o Gigi era de fapt tot a lui Piturca. Mana lui Ilie se va vedea doar mai tarziu, daca va mai avea timpul necesar.
Ce legatura ar putea fi insa intre un ceas scump si succesul pe care Ilie si-l doreste?
Munca de antrenor se aseamana mult cu aceea a unui dirijor sau a unui conducator de osti. O orchestra creeaza muzica armonioasa daca e in armonie cu ea insasi si cu dirijorul. Crede cineva ca un dirijor nervos, infuriat, nerabdator, posedat de patimi, poate creea armonie? Sigur ca nu.
Mihai Viteazul avea inaintea bataliei de la Goraslau o pozitie strategica foarte favorabila, dar a fost pacalit de Basta, care s-a prefacut ca se retrage ca sa-l scoata din dispozitivul sau, de altfel foarte chibzuit ales. "Fuge cainele!" ar fi strigat Mihai, orbit de nerabdare si de ura, ordonand ostasilor sai sa-i urmareasca pe fugari. Armata lui Basta a executat insa o manevra de intoarcere, iar Mihai, care a priceput prea tarziu cursa, a fost invins. @
