- Cultural - nr. 613 / 21 August, 2010 Truditorul De-a pururi truditorul prin vremuri asudate Si-a dus cu ravna soarta, cocoasa pusa-n spate, Si-n ruga infocata 'naltata la altare Cerut-a-n umilinta la Maica Nascatoare, Doar iarba pentru vite si-un strop de-mbucatura, Cel grau, sa-i treaca iarna, si-un rest pentru-o prescura, Poate-un soldan de slana, cel vin de veselie Si-o cetera maiastra, de joc saltat sa-i fie. In rest, o viata lunga, sa-l sature de munca, Si-apoi copii cu carul, frumosi ca flori in lunca, Iar mari cand o sa fie, le-nceapa cate-o casa, Sa-si vada implinitul, si cand viata-l lasa, S-o hodini-n vecie in tintirim sub deal, Sa faca huma groasa frumosului Ardeal. O vreme pomeni-l-a un muc de lumanare Aprins de sarbatoare la sfintele altare, Apoi, in cea uitare s-o pierde pe vecie, Ca asta e ursita la stinsa vietuire. *** In veacuri numeroase, ca apa cursa-n maluri S-au insirat prin vremuri a noastre multe neamuri, Ei viata mi-au tinut-o ca, ingrosandu-i huma, S-ajungem noi, urmasii, in zilele de-acuma. De-aceea-n gandul nostru mereu sa-i pomenim, Ca ei ne-au fost cuibarul sortitului destin. POETUL CARE A TRECUT… "PODUL"! Motto: "In spita noastra nu-s batrani, Ci numai oameni care-s vechi, Ramasi samanta din strabuni Ca stele-n noapte, de priveghi" (Mircea Dorin Istrate) Biologic vorbind, nu mai e un om tanar. Sufleteste... e alta poveste! Fiindca... "atunci cand incetam sa mai fim copii, am murit deja" _ spunea Brancusi. Si, in felul sau, inconfundabil, Blaga. Si, in felul lor, multi altii. Vai de "miortvaie dusi" - gogolienele "suflete moarte"! Fiindca sufletul nu imbatraneste decat atunci cand omul nu mai stie, nu mai poate sau nu mai vrea sa se iubeasca pe sine, macar cat pe aproapele sau...! Dovada, impresionantul arsenal emotional al lui Mircea Dorin Istrate, care, timid, in urma cu patru ani, batea la usa sect