Conceptul de stat social este baza doctrinei social-democrate care va permite PSD sa castige, eventual, alegerile generale din 2012. Pentru a ajuta alegatorii sa voteze in cunostinta de cauza imi propun sa discut, in cele ce urmeaza, valentele si realitatile care se gasesc in spatele acestui concept.
Intrucat este inca un subiect pe cat de important pe atat de controversat, invit cititorii sa-si spuna parerea si promit ca voi reveni cu un rezumat al opiniilor lor.
Scurt istoric
Primele masuri care consfintesc inceputurile statului social le-a luat cancelarul german Otto von Bismarck, facand sa se aprobe in Reichstag trei legi sociale : de asigurare obligatorie a salariatilor impotriva bolilor (1883), de asigurare impotriva accidentelor profesionale (1884) si de creare a pensiei de batranete si invaliditate (1889).
John Maynard Keynes (1883-1946) a contribuit decisiv la afirmarea rolului statului in rezolvarea crizelor.
Keynes a devenit celebru prin cartea "Teoria generala a ocuparii fortei de munca, dobanzii si banilor"(1936). In ea demonstreaza ca societatea capitalista nu este capabila sa creeze o deplina ocupare a fortei de munca, cum credeau adeptii liberalismului clasic, ilustrata de celebrul "laissez-faire". In momentele de criza este datoria statului sa intervina pentru stimularea cererii si consumului, prin introducerea unor impozite diferentiate si prin extinderea sistemului de asigurari sociale. Statul social (Wellfare State-Statul Bunastarii) si-a capatat astfel, prin lucrarile lui Keynes, o justificare economica.
In politica Uniunii Europene aspectele sociale si de ocupare a fortei de munca au capatat o pondere importanta, in structura Comisiei Europene, din cele 24 de directii generale existente, directia generala V (DG V) poarta responsabilitati
