- Cultural - nr. 613 / 21 August, 2010 La cativa km de Manastirea Bistrita, urmand cursul raului, spre Bicaz, comuna Pangarati adaposteste in afara sa, pe o culme de deal, vatra de spiritualitate crestin-ortodoxa cu nume ce vine de la Eremitul Pangratie, care a trait in secolul al XIV-lea. Prima atestare apare intr-un document emis de Stefan cel Mare in 1458, iar primul intemeietor a fost sihastrul Simeon, care s-a retras aici in 1432 de la manastirea Bistrita. Voievodul Stefan ii ofera ajutor si bani ca sa inalte o biserica de lemn in 1461 - ce purta hramul Sf. Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir. Acest asezamant e cunoscut cu numele de Schitul lui Simeon, pana in 1508. Dupa moartea sihastrului, Voievodul Stefan ii aduce moastele in cetatea Sucevei. In 1508 se alege egumen al schitului cuviosul Amfilohie de la Manastirea Moldovita, care pastoreste vreme de 52 ani. In acest timp se construieste actuala Biserica de piatra, in timpul voievodului Alexandru Lapusneanu - in 1560 -, unicat in Europa, fiind doua biserici supraetajate, cea de jos fiind o fundatie a celei de sus, formata din trei arce cilindrice. In timpul aceluiasi voievod, se zideste si Turnul Clopotnita, eveniment amintit de cronicarul Grigore Ureche in "Letopisetul Tarii Moldovei". In secolul al XVI-lea, aici se dezvolta o scoala de iconari, care pastreaza si azi opera in Colectia de Arta a manastirii. Se fac restaurari in secolele al XVII-lea si al XIX-lea. In timpul Primului Razboi Mondial, aici a fost instalat un spital militar, apoi un sanatoriu. Regimul comunist a afectat aceasta comunitate de calugari, ultimul staret, inainte de inchiderea sa, fiind ieromonahul Dragan. Abia in 1983 a fost redeschisa Manastirea, iar in 1991 s-a reinfiintat ca manastire de calugari, fiind confirmat ca staret Teofil Lefter, in 1996. De atunci, vechea vatra se reinnoieste cu o mare biserica cu hramul Sfintii Sime