S-a apucat de atletism la 12 ani, iar un an mai târziu câştiga prima medalie cu echipa la o competiţie naţională. Anul trecut, Monel s-a clasat al 27 –lea la maratonul de la Chicago, unde au participat 50.000 de oameni.
Atletismul nu a fost „prima iubire” a multiplului campion naţional şi european Monel Sabou, ci mai degrabă o consolare din cauza dezamăgirii produse de tenisul de câmp. „La 12 ani făcem tenis de câmp, iar într-o zi, după ce am rupt două rachete de Reghin, am părăsit pur şi simplu terenul şi am fugit la o grupă de atletism, care se antrena în apropiere”, îşi aminteşte Monel.
De atunci, sportivul zălăuan a câştigat zeci de medalii, la cross, tetratlon, rezistenţă, semimaraton şi maraton. Cea mai importantă este medalia de bronz de la Campionatele Europene din Portugalia (1997), câştigată împreună cu ceilalţi membri ai naţionalei României.
Din 2001, Monel a început să participe la concursurile de maraton, iar prima participare „s-a soldat” cu medalia de aur, la tineret.
Campionul refuzat la el acasă
Deşi este un sportiv apreciat, mai marii sportului sălăjean nu au avut nevoie de el, iar în la finele lunii martie 2008, în urma unei neînţelegeri cu directorii de la Clubul Sportiv Municipal şi-a dat demisia şi a plecat la Steaua. „Cei de la Zalău mi-au spus că nu mai intru în vederile antrenorului de atletism. Joi mi-am dat demisia, de la Zalău, iar duminica (30 martie) am participat la Campionatele de Seniori şi am devenit vicecampion naţional. Sălajul nici măcar nu a avut reprezentanţi la acea categorie”, spune maratonistul zălăuan.
În acelaşi an, în luna octombrie, Monel Sabou a participat şi la maratonul din Chicago. Din cei 50.000 de participanţi, zălăuanul a terminat cursa pe locul 27, cu un timp mai bun decât cel al campioanei olimpice Constantina Diţă Tomescu, participantă şi ea la maraton.
Pe jos de la
