Aruncă în aer cu dinamită, dărâmă cu excavatorul, sparg betoane cu pickhammerele, adică distrug. Ideea e să nu strice mai mult decât trebuie. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Principala lor treabă e să facă praf şi pulbere tot ce le stă în faţă. Şi mai primesc şi salariu pentru damblaua asta. Nu contează cât de mare sau solidă e construcţia respectivă. Găsesc ei o soluţie. Dacă nu merge cu excavatorul, pickhammerul sau târnăcopul o aruncă în aer pur şi simplu. Cu cât e mai mare şi mai înaltă clădirea, cu atât e mai spectaculos.
Televiziunile transmit evenimentul în direct. Praful gros care se ridică după ce construcţia se prăbuşeşte e pentru ei ca un nimb de glorie. Tocmai ce şi-au făcut treaba. Au o meserie distructivă, dar cu un scop constructiv. Profesia lor nici măcar nu figurează în nomenclatorul de meserii. Sunt ei, demolatorii.
"Îl cheamă Liebherr, adică «Dragă domnule»"
Braţul lung de zece metri al excavatorului se roteşte, iar foarfecele de oţel muşcă pofticos din ceea ce a mai rămas din fostul pavilion numărul şase al angroului Dragonul Roşu, de la marginea Capitalei. A ars în mai, iar ştirea a fost pe toate televiziunile. Acum a mai rămas doar o bucăţică, lipită de alt pavilion, funcţional.
Peste 1.500 de tone de fier au fost scoase de pe amplasamentul respectiv şi încă pe atâta moloz. Într-un colţ, un lampion chinezesc atârnă trist printre fiarele contorsionate.
"Îl cheamă Liebherr, adică «Dragă domnule » în germană", îşi alintă Alex Bălăneanu obiectul muncii, adică excavatorul de 70 de tone care se mişcă la comanda lui cu mişcări de balerin. Zice că e foarte bine plătit, dar nu vrea să spună cu cât. A dărâmat sute de clădiri în cei opt ani de când e în branşă.
"Numai la Electroaparataj, împreună cu câţiva colegi, am dat jos toată uzina! Da’ cea mai dificilă lucrare a fost la Drăgă
