Vidiadhar Surajprasad Naipaul (n. 1932) primeşte singurul Nobel literar acordat vreodată unui scriitor născut în Trinidad-Tobago. Distincţia i-a fost acordată pentru meritul de a fi „combinat naraţiunea instructivă cu cercetarea integră în opere ce ne impun prezenţa istoriilor ascunse“.

Aşezat pe locul şapte într‑o listă a celor mai buni 50 de scriitori britanici postbelici, publicată de către cotidianul britanic „The Times", Vidiadhar Surajprasad Naipaul este un scriitor născut în Republica Trinidad şi Tobago care a exprimat, în opera sa, conflictul cultural resimţit de un intelectual nomad strămutat în Europa Occidentală în perioada postcolonială.

Citiţi şi:

VIDEO Amorul rămâne eficient în literatură

Traumele Hertei Müller

Născut în 1932 într-un oraş mic din insula Trinidad, într-o familie de origine indiană, Naipaul a fost încurajat să scrie de la o vârstă fragedă de către tatăl său, de asemenea scriitor şi jurnalist.

Până la vârsta de 18 ani scrisese deja povestiri scurte şi o primă variantă a unui roman, refuzat însă de către editori. În 1950, Naipaul primea o bursă pentru a studia la Oxford. Avea să rămână pentru totdeauna în Marea Britanie, ţara sa adoptivă, unde avea să resimtă o dezrădăcinare profundă, pe care a folosit-o însă ca sursă de inspiraţie şi material pentru romanele sale ulterioare.

Nostalgiile unor dezrădăcinaţi

După absolvire, Naipaul şi‑a început cariera de scriitor, publicând volumul de debut abia în 1957. Între timp a lucrat la postul de radio BBC şi a publicat regulat cronici literare în săptămânalul britanic „New Statesman". „The Mystic Masseur", primul său roman, este povestea unui scriitor frustrat şi sărac de origine indiană, care devine un om politic de succes. Romanul, deşi iniţial fără prea mult succes, a fost ulterior adaptat cinematografic, într-o producţie regiz