"Cand faci paine, e suprema rugaciune pe care o aduci Mantuitorului si cea mai smerita munca pe care o faci pentru cei de langa tine. De-aceea, graiul painii nu poate fi decat sfant"

Suntem in curtea umbrita a unei gospodarii din satul Vinerea, de langa Cugir. Familia lui Nicolae Herlea este stapana peste acest rai. Flori si ordine perfecta ca in Ardeal, curatenie si randuiala gospodareasca, ce te imbie sa te asezi la racoarea tihnita a unei bolte de vita si de trandafiri. De cand am intrat pe poarta inalta, parca au ramas in urma ceasurile grabite, grijile marunte si nelinistea marelui oras din care vin. Curtea aceasta e un loc al tihnei si al multumirii, al lucrului bine facut, iar masa care ni se pune dinainte, in semn de buna primire, este una imparateasca: branza proaspata de vaci, unt de casa auriu, rosii culese din gradina, calde inca, de la lumina tare a soarelui, paine de grau coapta pe frunze de nuc. Langa un vin aramiu, care abureste paharele cu racoarea pivnitei, povestea acestor bucate minunate nu se lasa mult asteptata. Este povestea si credinta unor oameni care stiu ca sta in puterea lor sa-si faca viata frumoasa. Care nu se impiedica de previziunile neputincioase ale unor politicieni de ocazie si care stiu ca munca te poate scoate din marasmul nefericirii si al oricarei crize.

Sarbatorile graului

Am ajuns in Vinerea, un sat bogat, asezat la poalele Muntilor Sureanu, la sfarsitul secerisului.

Nevasta tanara Vara e in toi, dealuri de grau se ridica in hambarele vinerenilor si asteapta sa fie vanturate, ca sa se usuce mai repede pentru painea cea noua. "Daca avem pamant, cum sa nu-l lucram, doamna draga? Sa lasam sa creasca buruieni, in loc de bucate? Unde s-a mai vazut asa ceva? Poate doar la aia fara Dumnezeu, dar in satul nostru nu s-a intamplat asta inca. Satu' asta e vechi tare, uite acuma in curand face