Politica de coeziune a Uniunii Europene şi-a fixat ca obiectiv să reducă diferenţa între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni. În România, se întâmplă pe dos. Statele care au aplicat corect politica de coeziune europeană au avut rezultate excelente precum creşterea investiţiilor, a locurilor de muncă, a PIB. Într-un cuvânt, stabilitate pe termen lung.
În schimb, în România, după un deceniu de "aplicare" a politicii de dezvoltare regională, discrepanţele faţă de celelalte state membre s-au adâncit. Şi totuşi, şansa României de a se dezvolta este legată de politica europeană de coeziune.
Citiţi şi:
UE pregăteşte mecanisme de acţiune rapidă în caz de catastrofe naturale
În Europa şi în toată lumea se dezbat zilnic căile de ieşire din actuala criză economică şi mai ales proiecte şi modele de evoluţie post-criză. Statele membre ale Uniunii Europene, formaţiunile politice europene, partenerii sociali discută foarte intens despre politica de coeziune economică, socială şi teritorială.
Se speră ca în toamna acestui an să se ajungă la un consens politic privind viitorul politicii europene de coeziune. Ar urma ca, până în primăvara 2012, să se deruleze un "dialog strategic" între statele membre şi instituţiile europene, care se va finaliza prin elaborarea unui proiect de Cadru Strategic European de Dezvoltare.
Este foarte simplu de sesizat că acest "dialog strategic" se va desfăşura concomitent cu negocierile pentru cadrul financiar 2014-2020. Aşadar, dezbaterea politicii europene de coeziune are în vedere opţiunile de dezvoltare a Uniunii Europene, dar şi modul cum se va întocmi viitorul buget european. Ambele aspecte interesează România, în gradul cel mai înalt.
Glosarul Uniunii Europene spune că termenul "coeziune economică şi socială" exprimă solidaritatea statelor membre şi regiunilor europene. Dar
