…Cum se intampla sa avem amandoi ani buni de “experienta occidentala” in spate – si nu ca turisti, ci ca traitori in acest spatiu – , ne-am propus sa ne confruntam experientele si perspectivele. Sa vedem, cu alte cuvinte, care ar fi diferentele dintre “noi” si “ei”, care avantajele si care dezavantajele. Ca nu ne situam intotdeauna pe aceleasi pozitii e lucru aproape de la sine inteles. Daca ne-am situa, n-am mai avea despre ce povesti.
Nu ne-am propus sa facem nici Comparative Politics si nici analize antropologice, sociologice,s.a.m.d. Ne-am propus doar sa stam de vorba. Atat. Sa stam la povesti despre una, despre alta. Daca in conversatie se mai strecoara vreo referinta bibliografica, bine. Daca nu, nu. N-avem un plan pre-stabilit, ne lasam dusi de val. Parte din acest val sunteti, de buna seama, si dumneavoastra, cititorii. Dialogul va merge unde va merge, in functie si de reactiile dumneavoastra. E un experiment in spatiul virtual ca atatea altele. [Nota: Spre deosebire de postarile personale, la acest dialog voi cenzura drastic orice comentariu grobian. Nu se cade sa ai invitati in casa si sa ingadui sa fie injurati. Legile ospitalitatii nu imi ingaduie.]
SANDRA: Ma intreb cum putem sta pe ganduri asupra tiraniei legilor (a propos, ex corporate nu cred ca este parte din acelasi fenomen, cu toate ca contribuie la predictibilitate). Alternativa este o dictatura personala si/sau liberul arbitru, adica dictatura bunului plac. Atata timp cat, teoretic macar, avem abilitatea de a influenta (prin reprezentanti) legile la ale caror tiranie ne supunem, de bunavoie bineinteles, este clar preferabil controlul (indirect) pe care il exercitam astfel asupra tiranului legal fata de tirania *tout-court*… Din ce-mi amintesc, Toqueville se temea mai ales de tirania minoritatii–intr-o situatie in care drepturile sale sunt unele de blocaj/veto. Dar asta e deja o dis
