În urmă cu patru ani, a lăsat Vâlcea pentru Severin, doar pentru a face performanţă. De atunci, a urcat rapid treptele podiumului: judoka de locul III pe ţară a devenit campioană internaţională.
Pe când avea doar 16 ani, şi-a lăsat familia, prietenii şi tot ceea ce avea mai drag pe lume în Vâlcea. A plecat spre Turnu Severin plină de ambiţii. Avea un singur gând: să poată dovedi tuturor că poate face carieră în sportul pe care şi l-a ales.
Fire sensibilă, Alexandra recunoaşte că dorul de casă a chinuit-o şi o chinuie în continuare, însă dorinţa de a se realiza în viaţă este mai presus de orice. „Nu-mi pare rău că am dat Vâlcea pe Severin doar din punct de vedere al sportului, al carierei. Dar aşa, ca orice copil, susţin că e mai bine acasă.
E foarte greu departe de casă. Când am plecat, nici măcar nu ştiam ceva despre oraş, eram printre străini, iar acasă mergeam o dată la trei luni”, ne spune tânăra.
A început cu handbalul
Avea doar şase ani când a început să practice handbalul cu Mariana Târcă, antrenoarea lotului naţional de tineret. Trei ani mai târziu, a fost atrasă însă de judo şi, o vreme, a mers în paralel cu cele două sporturi.
„În sala de judo am intrat după ce antrenorul a venit la şcoală şi, văzându-mă, m-a chemat la antrenamente. Făceam şi judo, şi handbal, şi, la un moment dat, nu am mai putut să mă ţin de amândouă, astfel că am ales judo.
Mi-a plăcut foarte mult handbalul. Poate că dacă aş fi rămas acolo, ajungeam la Oltchim, dar dacă aşa a fost să fie, să fac judo...”, adaugă cu o undă de regret în voce.
Fostul antrenor i-a pus beţe-n roate
După numai trei luni de judo, au apărut şi rezultatele. Medaliile au fost însă, de fiecare dată, de bronz. Pentru Alexandra nu a fost destul, astfel că a primit cu bucurie propunerea de a părăsi oraşul natal, pentru a face performanţă.
„Am luat
