DJ-i îndrăciţi şi animatoare fierbinţi încălzesc atmosfera cu şlagărele "Epocii de Aur", unele autentice, altele remixate. Chelneriţe "pionier" împart în stânga şi-n dreapta băuturi "în trei culori", salam cu soia şi pâine cu sare. Pe lei noi însă. La astfel de evenimente a devenit o modă să-ţi etalezi tricoul sau medalionul cu rebelul de serviciu al secolului al XX-lea, Che Guevara. Nostalgie, atmosferă "retro" sau fiţă, pur şi simplu? Mai degrabă ultima, câtă vreme mulţi dintre tinerii care abia aşteaptă petrecerea cunosc trecutul doar de la părinţi şi de la profesori.
PENTRU PACE, CU ARME LA PURTĂTOR
Cum se "distrau" însă părinţii noştri în urmă cu câteva decenii, cu ocazia aceleiaşi zile? Cu siguranţă nu în cluburi de fiţe, îmbrăcaţi cu haine (musai) de firmă. Să participi la sărbătoare înainte de 1989 îţi umplea uneori mai mult şi decât ziua cu pricina. Căci evenimentul se pregătea, nu numai în Bucureşti, cu multe săptămâni înainte.
După intonarea imnului naţional, sub stindardul "luptei pentru cauza socialismului, a progresului, independenţei şi a păcii", urma parada forţelor armate. Prin faţa tribunei oficiale defilau soldaţi, marinari, aviatori, paraşutişti, pompieri, grăniceri, toţi la uniforme de gală, înarmaţi până în dinţi.
Tancuri şi taburi la sol, avioane şi elicoptere în înaltul cerului se prezentau la raport în faţa comandantului suprem. După desfăşurarea marţială de forţe, urmau momentele "artistice". Antrenaţi deja la spectacolele "Cântarea României", tineri şi foarte tineri desenau cu propriile corpuri fie sigla partidului, fie numele şefului statului. Pionierii mărşăluiau cu arme la purtător, cum le stă bine unor vajnici apărători ai... păcii. Şoimii mulţumeau "din inimă pentru copilăria fericită", e drept, fără arme, ci doar cu cerculeţe şi flori. June îmbrăcate în costume naţionale, cu tradiţionala pâine cu
