Ameninţarea sosirii “Omului Negru” e un vechi joc din copilărie: nimeni nu-l văzuse vreodată, nimeni nu-i vorbise şi cu toate acestea cu toţii ne temeam de el. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

Ştiam că momentul întâlnirii cu Omul Negru este iminent dar, legaţi în hora jocului, nu puteam scăpa printr-o simplă fugă. Din fericire, în copilărie Omul Negru nu apărea niciodată.

În lumea adulţilor români, Omul Negru nu este un joc, ci o buruienoasă realitate care reuşeşte să întunece zilele a sute de mii de oameni.

Statul român, privit cu duşmănie de cea mai mare parte a populaţiei, reuşeşte să pună biruri nu doar pe veniturile contribuabililor, dar şi pe timpul şi pe liniştea lor. Birocraţia, braţul de caracatiţă al statului, loveşte astăzi mai voios şi mai orbeşte ca oricând.

Omul negru ne vrea pe toţi şi cât mai repede

Pentru toţi românii care câştigă prin intermediul drepturilor de autor sau al întreprinderilor individuale a venit ziua scadenţei.

Deşi oferă prea puţine, Statul român cere mai multe. Însă dincolo de reducerea veniturilor pentru trei sferturi din populaţia activă (bugetarii fiind şi ei căutaţi în buzunare), fiscalitatea românească tinde către haos.

Citiţi mai multe pe Deutsche Welle.