Un grup de cercetători americani a monitorizat timp de 22 de ani evoluţia insulei de gunoi nord-atlantice. Dimensiunea zonei acoperite cu bucăţi de plastic plutitoare rivalizează cu deja celebra „insulă de gunoaie“ din Pacific.
Cercetarea a durat 22 de ani, timp în care studenţi ai Sea Education Association (SEA) au adunat mai mult de 64.000 de bucăţi de plastic, majoritatea milimetrice, din 6.100 de locuri din Atlantic, în estul Insulelor Bermude. Rezultatele se găsesc într-un studiu publicat în revista „Science" de cercetători de la SEA, Institutul de Oceanografie Woods Hole şi Universitatea din Hawaii.
Fragmente minuscule
Coordonatoarea studiului, Kara Lavender Law, spune că insula de gunoi din Atlantic are o dimensiune comparabilă cu cea din Oceanul Pacific, pe care curenţii au închis-o într-o zonă vastă la nord de Ecuator, scrie „The Independent".
Cele mai multe dintre bucăţile de plastic găsite în ocean nu sunt mai mari decât guma din capătul unui creion. Majoritatea sunt din polietilenă sau polipropilenă, materiale care plutesc pentru că au densitatea mai mică decât apa.
Studiul are şi o concluzie neaşteptată: de când a început cercetarea, în 1986, cantitatea de particule de plastic adunate în năvoadele cercetătorilor a rămas constantă. Coordonatoarea studiului avertizează însă că asta nu înseamnă că problema deşeurilor din plastic nu se agravează. O explicaţie ar fi că bucăţile se micşorează atât de mult încât trec prin ochiurile plasei. O alta, că există forme de viaţă care cresc pe aceste fragmente de plastic, le măresc densitatea şi le scufundă.
„Cred că una dintre marile întrebări e legată de colonizare: cine trăieşte pe aceste fragmente din plastic?", spune Chris Reddy de la Institutul de Oceanografie Woods Hole. „Şi în ce măsură curenţii marini plimbă prin ocean aceste vietăţi?" Studenţii SEA continuă să cercetez
