Adriean Videanu munceste pe branci. Mai mult de 12 ore pe zi, de la 7 dimineata pana la 8 seara. Obosit, ajunge acasa si-si gaseste nevasta langa aragaz, gatind cartofi la tava sau, in cel mai bun caz, o ciorbita de tacamuri. Sacosa de rafie agata in cuier reprezinta simbolul familiei Videanu. Aceasta sacosa este cea care aduce acasa zi de zi, prin mainile doamnei Mioara, ceapa, ardeii si rosiile atat de necesare gatitului de garsoniera.
Poate ca aceasta era starea familiei Videanu, la un moment dat. Naveta intre Crevenicu, Videle si Bucuresti era destul de obositoare. Iar, domnul Adriean era nevoit sa mai mearga, din cand in cand, si cu nasu' de la personal. Dansul este de profesie inginer, dar nu a prea avut timp sa-si dovedeasca abilitatile de tehnician, in domeniul transporturilor.
Asta pentru ca politica l-a acaparat, destul de devreme. Inca, de la inceputurile democratiei romanesti. Poate ca, daca nu se descurca in domeniul ingineriei transporturilor, putea fi un foarte bun suplinitor in domeniul fizicii educationale.
Domnule Videanu aveti dreptate, cand spuneti ca in mediul rural venitul mediu este mult mai mic de 1.500 lei. In unele cazuri, este invizibil sau insesizabil. In mediul rural, oamenii inca mai cred ca parizerul este salam si beau alcool colorat, pe post de lichior de cirese. Cu cativa bani. Daca ar avea cat spuneti dumneavoasrtra, ar orbi mult mai repede, decat li se intampla acum.
Cand spuneti "comuna primitiva", stiti ce spuneti. Primitivismul de la sate este greu de intalnit, in vreo alta tara europena. La noi, cel mai bine s-ar fi potrivit acel tip de turism, numit "slum", adica turismul mizer. Sa vina strainii, sa vada cum se ara pamantul cu plugul, cum se foloseste "ralita" prin vii sau cum se da cu prasitoarea trasa de magar. Sigur s-ar fi simtit ca teleportati in timp si s-ar fi indragostit d
