În ţările „mari băutoare de bere“, cum e cazul Germaniei sau al Cehiei, fiecare local serios are datoria să-şi producă propria bere. În România, iniţiativele de acest fel sunt considerate fie prea scumpe, fie prea obositoare. Când am început documentarea pentru acest articol, credeam că voi bea câte o halbă de „bere a casei“ cu proprietarii a măcar trei localuri, despre care ştiam că îşi produc singuri berea. M-am înşelat. Cel mai celebru local de g
În ţările „mari băutoare de bere“, cum e cazul Germaniei sau al Cehiei, fiecare local serios are datoria să-şi producă propria bere. În România, iniţiativele de acest fel sunt considerate fie prea scumpe, fie prea obositoare.
Când am început documentarea pentru acest articol, credeam că voi bea câte o halbă de „bere a casei“ cu proprietarii a măcar trei localuri, despre care ştiam că îşi produc singuri berea. M-am înşelat. Cel mai celebru local de gen, Becker Brau, şi-a închis porţile la finalul lui 2009. În ciuda preţurilor destul de mari şi a faptului că era localizată departe de centru (la intrarea în cartierul Rahova), berăria făcuse istorie printre bucureşteni. Prin 2007, terenul pe care fusese construit localul a fost revendicat, iar proprietarii, familia Becker, au decis să se mute într-o zonă mai prietenoasă, prin apropierea de centru. Opţiunea nu a fost agreată de clienţi, care s-au rărit de la zi la zi, acuzând serviciile tot mai proaste. Poveste, deci, cu final nefericit.
În mod firesc, următorul popas ar fi trebuit să fie Caru cu Bere. Dacă treci pragul celui mai frumos şi celebru restaurant bucureştean, e păcat să nu bei măcar o halbă din Berea Casei. Aşa gândesc, se pare, cei mai mulţi clienţi ai Carului, din moment ce peste 90% din totalul berii vândute în localul de pe Stavropoleos este fabricat după reţeta proprie. Doar că da, reţeta e proprie, dar instalaţia de producţie nu este ni
