Nişte bolovani gigantici stau aruncaţi pe un munte, de parcă un uriaş obosit i-a abandonat acolo. Dacă e aşa, sigur a făcut-o de sete! Ce vedem noi dinspre staţiunea Cheia este un vârf ciudat, compus din turnuri uriaşe de piatră. Culmea domină orizontul fără probleme şi reuşeşte să eclipseze chiar şi Ciucaşul, care stă cuminte în spate.
1 /.
Vedem Tigăile, iar drumul spre ele nu se anunţă uşor, deoarece Cheia e cam la 900 de metri altitudine, iar Ciucaşul - la 1954. Vârful Tigăile Mari are şi el 1844 de metri, dintre care ultimii 70-100 sunt meritul cilindrilor din piatră.
Mai întâi, intrăm într-o pădure de foioase, prin care poteca urcă rapid, brăzdată de uriaşele rădăcini ale copacilor. Din loc în loc, dai de luminişuri pe la marginea cărora apar primele tufe de afine. Nu departe de ele sunt şi primii brazi, iar poteca iese în luminişuri care îşi permit să observi că te apropii de primele vârfuri.
Cabana Muntele Roşu este prima care îţi iese în cale, cu Muntele Roşu în spate. La baza, muntele este năpădit de tufărişuri mărunte, dar apoi începe dominaţia unor flori roşiatice, care căptuşesc versantul şi creasta. Pe munte, unii brazi au mers prea departe. Îţi rămân ochii pe unul pierdut sus-sus, în mijlocul florilor, ca un frumos şi curajos nebun care îşi părăseşte lumea pentru un tărâm interzis.
De la Cabana Muntele Roşu, drumul spre Tigăi mai trece printr-o pădure de brad. Dacă drumul prin aceasta este o plăcere pentru picior, muşchii pulpelor încep să facă nazuri când dai de un drum pietruit, dar pieptiş, la baza căruia până şi jeep-urile au strâmbat din capote şi s-au aliniat pe margine.
Când apa dispare sub munte
Drumul care urcă spre cabana Ciucaş este însoţit în partea dreaptă de Valea Berii, dar sunetul ei devine tot mai slab, deoarece, urcând, ea rămâne pierdută în vale. Când dai de fântâna Nicolae
