Este în primul rând unul dintre puţinii cobzari din România (sunt, în total, vreo 20, cu tot cu Tudor Gheorghe). În al doilea rând, conduce trei tarafuri: unul din Morunglav - Olt, altul din Greceşti - Dolj şi încă unul din Albotina - Bulgaria (Timocul bulgăresc). Ce are special Ion Creţeanu? În primul rând, faptul că este rapsod şi a reuşit să descopere o "pepită" de folclor arhaic aproape neexplorată, în zona Romanaţi. În al doilea rând, are o ipingea roşie veche de peste 150 de ani şi grea de vreo zece kilograme, pe care o îmbracă la fiecare concert. În al treilea rând, are o cobză şi o pereche de opinci impregnate de aura Mariei Tănase. Aceasta pentru că au aparţinut unui cobzar vestit, Ion Şerban, zis Tarzan, care a fost cu marea cântăreaţă la New York, în 1939, când aceasta i-a cântat lui Benjamin Roosvelt o piesă pe care preşedintele SUA a aplaudat-o: "Ţine, Leano, curu' zvelt" (sau "cu Roosvelt", depinde cum vrei să interpretezi jocul de cuvinte). Ion Şerban i-a fost "profesor" de cobză şi lui Ion Creţeanu, şi lui Tudor Gheorghe.
La capitolul fapte ieşite din comun, Ion Creţeanu a comis, în ultimul an, vreo patru. A iniţiat o formă de mar-
keting absolut inedită: lansări de carte şi vernisaje "acompaniate" la cobză (are până acum, la activ, două vernisaje şi două lansări de carte).
A doua faptă specială a fost participarea sa la Marşul Cultural "Nichita Stănescu": 30 de kilometri, de la Şişeşti la Drobeta Turnu-Severin, parcurşi pe jos, cu tot "harnaşamentul" etnografic pe el.
A treia faptă a comis-o în luna iulie la Muzeul Satului, unde a predat copiilor din tabăra "Vara pe uliţă" primele cursuri de cobză ţinute vreodată în România în cadru instituţional.
A patra a fost călătoria recentă la Săpânţa, pentru a-l întâlni pe Toader Şteţca şi pentru a-i rosti, din cobză, "salutul dacilor liberi din Sud". Cu această ocazie, a t
