Problema romilor nu se poate rezolva peste noapte, nici cu escavatorul, nici cu discursuri. Iar o reţetă unică este imposibilă. Deocamdată vedem doar cum ajunge să crească ura chiar în societăţi democratice, alimentată de stereotipii şi de o acţiune improprie a instituţiilor publice.

Siguranţa şi ordinea publică sunt două servicii cheie pe care statul are datoria să le asigure. Răspund unei nevoi primare a omului - supravieţuirea - şi fac parte din clauzele de bază ale contractului social. Au un rol strategic şi contribuie la stabilitatea şi la bunăstarea comunităţii. De aceea sunt şi teme politice care aduc încredere şi voturi, în special când alegătorii se simt ameninţaţi. Problemele apar când discursul şi măsurile de ordine publică degenerează şi alimentează spirala urii.

Citiţi şi:

Franţa se ceartă cu Biserica din cauza ţiganilor

Presă: Imigranţii repatriaţi de Franţa în Bulgaria erau etnici turci, nu rromi

Uniformizare şi stereotipuri

Printre romi sunt stiluri diverse de viaţă şi, implicit, destine diferite, ca şi în alte grupuri. Dar la nivel de percepţie publică, imaginea romilor este uniformizată, stereotipizată şi negativă: romii sunt răi, periculoşi, infractori.

Migraţia romilor spre societăţile occidentale, prospere şi cu un stil de viaţă ordonat şi bine organizat, în contrast cu cel nomad; infracţionalitatea, care domină agenda publică; neintegrarea socială; sărăcia; marginalitatea, sunt câţiva factori, care, cu sprijinul unui discurs public limitativ al mass-media şi al clasei politice, au contribuit la generalizarea acestor stereotipuri negative.

Din păcate, asocierea dintre stereotipurile negative şi tema siguranţei, pentru a fundamenta politici publice, a pus sub semnul întrebării valorile şi principiile democratice. Asimilarea comunităţii rome cu infracţionalitatea înseamnă generalizarea