Focşănenii mai în vârstă îşi amintesc cu nostalgie astăzi cum defilau de 23 august, ziua în care, în anul 1944, regele Mihai l-a destituit pe mareşalul Ion Antonescu, a ordonat arestarea acestuia, iar România a întors armele împotriva puterilor Axei şi a trecut de partea Aliaţilor.
23 august a fost, până în 1989, ziua naţională a României. Detaşamente de oameni ai muncii, nomenclaturişti, utecişti, pionieri, şoimi ai patriei, steguleţe, portrete ale "preaiubitului conducător", pancarte, toate aceste elemente erau nelipsite în această zi.
„23 august era ziua de libertate. Mergeai într-adevăr şi defilai pentru conducători dar apoi nu mai lucrai la serviciu. Era ziua când puteai să faci ce vrei. Mă rog, ce se putea pe acea vreme. Era muzică peste tot. Dar nu aş vrea din nou vremurile acelea, oricum", ne -a spus Maria Lungu, de 71 de ani, din Focşani.
O săptămână de repetiţii
Dacă înainte de 1990, 23 august avea o semnificaţie amplă, în zilele noastre pentru focşăneni nu mai semnifică nimic. „Era într-adevăr ceva ziua aceea pe vremuri. Ne adunam cu toţii, defilam. Nu puteai să nu vii, că te obliga de la serviciu. Cu elevii se făceau repetiţii pe străzi sau în crâng o săptămână. Acum nu mai semnifică nimic. Atunci te lua de pe stradă şi te ducea la serviciu", ne spune şi Ioan Dinu, de 58 de ani.
Pentru alţii, regimul comunist încă persistă. „Atunci cel puţin nu îţi lua din pensie. Noi am plătit pentru pensia asta şi acum o impozitează. În rest este la fel. Când era Gheorghiu Dej, umblam cu tablouri cu el, la Ceauşescu purtam tablouri cu chipul lui, la Băsescu facem ce zice el. E la fel, doar că omul este altul", ne-a spus un alt pensionar focşănean.
