"Anul trecut am fost si in Cehia. Am mers cu oale, dar si cu roata si lutul dupa mine. Am vindut tot", spune mindru Dumitru Ifrim. "Prin tirguri isi testeaza oalele intr-un mod inedit: "Ma urc pe oale, le arunc, sa vada lumea ca nu se sparg". Oamenii din satul sau ii spun "regele". La 53 de ani, Dumitru Ifrim este unul dintre putinii pastratori ai unei traditii ce dateaza de mai bine de doua secole. De cind se stie si-a definit viata prin rodul muncii miinilor sale. De cind se stie a iubit lutul, lucru care se si vede in pasiunea si linistea ce-l cuprind atunci cind e pe punctul de a da viata unui bot de pamint. E recunoscut in toata zona Moldovei si in majoritatea centrelor unde se organizeaza tirguri de ceramica. In Schitu Stavnic, satucul pe care se incapatineaza sa nu-l paraseasca, e cunoscut ca "Regele". Regele olarilor. Mestesugul olaritului in Schitu Stavnic isi are radacinile la inceputul secolului al XIX-lea, o lista intocmita in anul 1970 mentionind deja 60 de familii de olari. Asa cum s-a intimplat in majoritatea satelor de olari din Moldova, in ultimii ani numarul celor care practica acest mestesug s-a redus considerabil. "De cind ma stiu erau cam 80 de olari. Acum daca mai sint 6 - 7, dar dispar si ei", spune mesterul. Metoda inedita de testare a rezistentei Cel care poarta numele satului moldovenesc peste hotare locuieste intr-o casa modesta, in capatul asezarii unde si-a petrecut copilaria. In spatele atelierului - o incapere cu doua camere care ar putea trece drept un altar ridicat lutului, are cuptorul unde lucrarile sale isi petrec ultimele clipe inainte de a bucura ochii celor care le cumpara. Meseria n-a invatat-o din familie, asa cum se intimpla in povestile tipice ale celor care practica acest mestesug. A "furat-o" de la alti olari din sat. Mama sa era cea care ii aproviziona pe acestia cu lemne uscate, necesare pentru cuptoarele in care se coce