Prin '89, vara, toamna au circulat cateva bancuri pe care peste ani le-am numit premonitie pentru ca spre sfarsitul anului au incetat sa mai fie bancuri, cand poanta a devenit realitate.
Unul din acele bancuri spunea cam asa...
"Cica Reagan, presedintele SUA, s-ar fi urcat pe cel mai inalt turn din Capitala si i-ar fi intrebat pe americanii adunati in jur ce vor...
- Dolari, dolari! au strigat americanii si asta au primit, dolari...
Gorbaciov, presedintele URSS, s-a urcat pe Kremlin si i-a intrebat pe rusi ce vor...
- Votka, votka! au strigat rusii si asa au curs rauri de bautura...
Si Ceausescu impreuna cu sotia, tovarasa Elena Ceausescu, s-a urcat pe Intercontinental si, dupa ce marea de oameni adunata de jur imprejurul hotelului a amutit la vederea lui, si-a inceput discursul cu stiutul "dragi to'arasi si preteni..."
Dupa ce le-a vorbit romanilor despre dragostea parinteasca pe care le-o poarta el si sotia, to'arasu' Ceausescu i-a intrebat pe romani ce vor si romanii toti au strigat in cor:
- Sa ramanem orfani..."
Si chiar asa s-a intamplat. In dec '89 noi, romanii, am ramas orfani, dar bucuria n-a tinut prea mult, ca tovarasul, adica domnul Iliescu, a preluat functia de parinte bun si iubitor, din mers ... Scuze, voiam sa spun de presedinte. Da' lasa ... Cred ca ati inteles...
Asa ca pe timpul cat domnul Ion Iliescu a fost presedinte, nostalgiile romanilor - nu, nu ale tuturor romanilor, numai ale unora, ca numai in comunism era unanimitate - au fost inabusite ca, de bine, de rau, se mai gasea cate ceva de furat si organele inchideau ochii, dar si statului ii mai scapa cate ceva printre degete, ca sa-si arate grija fata de cei care nu aveau pentru ca nu voiau.
Problema e ca la noi romanul mai mereu a fost dependent de stat, iar azi cand statul nu mai are, nu mai
