Franţa a luat decizia de a-i expulza pe rromii de origine română şi bulgară, autorităţile franceze făcând din această acţiune o politică de stat. La prima vedere, îi înţeleg pe francezi că s-au săturat de rromii de pretutindeni, de români, de bulgari şi de imigranţi, în general, din categoria celor care nu s-au dus acolo la muncă, ci la cerşit, furat, tâlhărit sau alte asemenea îndeletniciri specifice.

Aşa cum îi înţeleg şi pe italieni sau cum îi voi înţelege şi pe britanici sau alte naţii de prin Europa, care mai devreme sau mai târziu vor trece prin aceeaşi fază de sorginte xenofobă.

La o analiză mai atentă, se poate observa însă că măsura aplicată acum de francezi este strict una populisto-ipocrită, prin care puterea de la Paris încearcă să atragă simpatia şi sprijinul populaţiei, iar în paralel să ascundă eşecurile din plan economic - poate părea curios pentru unii, dar şi Franţa se confruntă cu probleme de acest fel. Ce rezolvă, de fapt, oficialii francezi cu distrugerea taberelor de ţigani şi cu expulzarea în masă a acestora? În realitate, absolut nimic. Mă îndoiesc sincer că autorităţile nu ştiu asta sau că francezii sunt chiar atât de naivi să creadă altceva, dar rromii expulzaţi vor face cu siguranţă cale-ntoarsă cu prima ocazie. De fapt, imediat ce-şi vor cheltui sutele de euro primite ca să revină în România, pentru că, în prostia lor, autorităţile franceze le-au dat şi bani rromilor, pentru a pleca voluntar din Franţa. Sau poate s-au gândit că vor avea nevoie de bani pentru a-şi cumpăra bilet pe ruta Bucureşti - Paris, la autocar.

Iar tot acel tam-tam cu amprentarea şi cu interdicţia de a mai reveni în Franţa a fost făcut pentru electoratul lor, nicidecum pentru că ar avea vreo însemnătate. Cum poţi să-i interzici cuiva să mai intre în ţară, atât timp cât nici măcar nu ştii dacă s-a întors? În contextul în care, cel puţin pe ca