Tableta de ieri, intitulată „Panarrames rromales“, a stârnit un uragan pe www.adevarul.ro.
Pe lângă eternele mesaje imbeciloid-fasciste, pe care le vom expedia direct la coşul de gunoi, există multe păreri elaborate, trecute prin filtrul inteligenţei. Asupra acestora vom zăbovi, pentru că sunt semnale de care merită să ţinem cont.
O precizare pentru eternii rasişti ai spaţiului virtual: ţiganii nu pot fi incriminaţi în masă, pentru că nicio rasă nu este bună sau rea. Buni sau răi sunt doar oamenii, luaţi individual. Există ţigani buni şi ţigani răi, după cum există români buni şi români răi, maghiari buni şi maghiari răi, germani buni şi germani răi, papuaşi buni şi papuaşi răi. În evaluarea unui om contează faptele sale, atitudinea şi comportamentul, educaţia şi cultura, caracterul şi voinţa, nu etnia ori naţionalitatea!
Personal, cunosc o mulţime de ţigani de toată isprava. Cei din satul meu sunt un model de integrare. Între ei şi ceilalţi săteni nu e nicio barieră, pentru că ţiganii din vatra lui Brâncuşi îşi văd de ale lor. Unii potcovesc cai sau ascut securi, modelându-le oţelul în timp ce dau din greu la foale. Alţii, lăutari pricepuţi, cântă pe la nunţi şi nedei, mânuind cu măiestrie arcuşul şi acordeonul. Cei mai mulţi au devenit zidari sau zugravi, după ce şi-au făcut ucenicia ca salahori. Într-un cuvânt, oamenii îşi câştigă banii cinstit. N-am auzit să fi furat măcar o găină din coteţul vreunui sătean.
Dar, prin alte părţi, există şi altfel de ţigani. Cei cu obiceiuri urâte, precum repatriaţii forţat de prin ţări străine. La aceştia fac referire majoritatea mesajelor de pe www.adevarul.ro.
„De ce cerşesc şi nu muncesc? Dacă li se dă de muncă, nu stau acolo, ci se duc tot la cerşit, iar dacă au ocazia, bagă şi mâna în buzunar. La bunicii mei, în provincie, sunt mai multe familii de ţigani - sărace, evident. Au zeci de copii
