Cea mai importanta figura comunista postbelica, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a condus Romania din 1948 pana la moartea sa, in 1965. Om cu profunde convingeri staliniste a aplicat masuri dure pentru a comuniza tara si dupa moartea lui Stalin a trebuit sa relaxeze politica si inceput o serie de actiuni prin care Romania si-a castigat partial independenta fata de Kremlin.
S-a nascut in Barlad in 1901 intr-o familie de muncitori saraci, parintii lui fiind Tanase si Ana Gheorghiu.
S-a inscris in Partidul Comunist aflat in ilegalitate in 1929 si a participat la greva de la atelierele Grivita din 1933, care a degenerat in confruntari sangeroase intre muncitori si jandarmi. Pentru rolul sau jucat in aceste evenimente a fost condamnat la 12 ani de inchisoare. Trei ani mai tarziu devine membru al Comitetului Central al PCR si liderul factiunii din inchisori a comunistilor romani.
Pe intreaga perioada a celui de-al Doilea Razboi Mondial a ramas inchis la Targu-Jiu. Aici a facut cunostinta cu tanarul Nicolae Ceausescu, devenind indrumatorul acestuia. Dupa ce sovieticii au intrat in tara, a fost numit secretar general al partidului si a facut parte din delegatia lui Gheorghe Tatarescu la Conferinta de Pace de la Paris intre 1946 si 1947.
Impunerea republicii comuniste
Instaurarea regimului s-a facut posibila prin recunoasterea internationala a Guvernului Petru Groza, falsificarea alegerilor din 1946 si interzicerea partidelor istorice.
Ultimul obstacol in instaurarea republicii comuniste era monarhia. In acest sens, Petru Groza impreuna cu Gheorghe Gheorghiu-Dej i-au prezentat actul de abdicare deja redactat regelui Mihai, singurul lucru ce lipsea fiind semnatura acestuia.
Sub amenintarea ca va avea loc executarea unui numar de detinuti politici arestati in 1945 si 1946, Regele Mihai semneaza actul si p
