Ligia Deca, șefa Secretariatului Bologna, preluat în iulie 2010 de România, explică pentru „Adevărul“ cum stăm la învăţământul superior. Recunoaşterea diplomelor studenţilor care învaţă în străinătate este extrem de birocratică, iar acest lucru durează în multe cazuri luni în șir.

Sistemul Bologna, care presupune crearea ciclurilor de învăţământ superior - licenţă, master, doctorat, e în vigoare deja de 5 ani. În România a produs o îmbunătăţire a calităţii educaţiei superioare?

Formal, stăm bine. Adică, în împărţirea studiilor superioare pe cele trei cicluri de care vorbeaţi. La nivel de legislaţie şi de punere în practică a sistemului creditelor de studii am bifat de asemenea cam tot ce trebuia. Dacă formal stăm bine, când vine vorba de conţinut, situaţia se schimbă.Deocamdată, universităţile din România nu asigură accesul tinerilor din toate categoriile sociale la învăţământul superior, dar nici mobilitatea, învăţarea pe tot parcursul vieţii, învăţământul centrat pe student, întărirea legăturii dintre cercetare şi învăţământ superior nu sunt în regulă. De asemenea, la noi încă există dificultăţi de înţelegere a autonomiei universitare. Nu e clar nici cum vor universităţile să-şi asigure finanţarea pe termen lung ori dacă au vreo strategie, măcar pentru următorii ani, privind îndeplinirea angajamentelor referitoare la calitatea învăţământului luate prin Procesul Bologna.

Un angajament se referă la mobilitatea internă a studenţilor. Cum stăm în această privinţă?

Nu prea bine. Ştiu că în ultima vreme au existat nişte iniţiative de pionierat, dar ele sunt singulare. Paradoxal, mobilitatea externă este mai avantajată. Există chiar un soi de spirit de competiţie universitară prost înţeleasă în plan intern, care îngreunează mult mobilităţile interne. Procesul Bologna îţi dă de fapt uneltele cu care tu să poţi să facilitezi orice fel de mobilitate în