Nu ştiu cine le face programul de marketing personal liderilor PDL dar omul - sau instituţia - nu merită nici un ban. De când au început să iasă pe „sticlă”, altfel decât pe subiecte ale nepotrivirii flagrante dintre funcţiile pe care le ocupă şi viaţa lor personală, rezultatul este catastrofic.

Ce încredere să mai ai în geniul administrativ al Elenei Udrea, când ea mărturiseşte franc că a eşuat lamentabil în afacerile imobiliare pe care le-a derulat şi că acum nu doarme noaptea cu gândul la plata ratelor de împrumut de la bancă? Ce încredere să ai că după aceste insomnii prelungite ia cele mai bune decizii la minister? Dealtfel, nefericitul brand turistic pare să fie consecinţa directă a acestei stări de fapt.

Mă întreb adeseori cât de pricepuţi au fost în afaceri toţi aceşti milionari care s-au căpătuit doar de pe urma contractelor cu statul. Şi dacă nu cumva averea familiei Cocoş-Udrea a eşuat să sporească cu câteva milioane doar pentru faptul că la capătul afacerii imobiliare n-a fost statul. Şi că alta ar fi fost situaţia dacă nu s-ar fi lansat, imprudent, pe o piaţă liberă pentru care nu aveau nici experienţă, nici garanţii.

Cea mai tragică victimă a acestei campanii de marketing este, însă, Adriean Videanu. Băiat fin, cu bune maniere, domnia sa îmi evocă pungaşul bine crescut şi cu experienţa lumii bune, pe care dacă-l prinzi cu mâna în buzunarul tău se roşeşte şi îţi cere mii de scuze. Şi pe care nu poţi să te superi: la urma-urmei a încercat şi el. Nu i-a ţinut, al dracu' - gândeşti cu un soi de invidie. Dl Videanu este, dacă nu cel mai, unul dintre cei mai bogaţi români care au fost, sau sunt demnitari, plătiţi de stat. În toţi anii de mandat politic averea sa a sporit exponenţial iar exerciţiul său de a-şi imagina cum ar fi să trăiască cu 15 milioane (vechi!) leafă, cu doamna Mioriţa şomeră şi copilul pe la şcoli publice seamănă cu unul