- Comentariu - nr. 614 / 24 August, 2010 Daca am fi chinezi, nemti etc., n-am fi romani, cand e vorba, evident, de a investi, de a face ceva! Concret: nu o data, am auzit, pe la televiziuni, in declaratii de presa, din gura premierului Emil Boc urmatoarele: "Infrastructura reprezinta o investitie de viitor care va fi baza dezvoltarii viitoare" sau "capitalul alocat de stat pentru realizarea infrastructurii va impulsiona mediul de afaceri privat". Are dreptate Boc? Bineinteles. Cine ar putea spune ca Romania _ tara in care, in ultimii 20 de ani, au murit pe sosele 60.000 de oameni!!! _ nu are nevoie de autostrazi, de sosele de centura (ocolitoare), cand, chiar la Targu-Mures, vedem in ce conditii dezastruoase se circula, in anumite ore ale zilei, din cauza absentei (pana cand, oare?) a unui drum ocolitor sau a autostrazii ce va trece, candva, prin preajma orasului nostru, frumos, de altfel? Asadar, o infrastructura pusa la punct ar fi un lucru benefic pentru dezvoltarea actuala si viitoare a tarii, a fiecarei localitati in parte. Pe de alta parte, cine nu si-ar dori sa cumpere o masina, o casa sau sa si-o renoveze, daca o are? Chestie si de… cultura, de a-ti trai (modern…) viata. Din pacate, toate acestea presupun (daca te intinzi mai mult decat iti este plapuma!) afundarea in datorii. Lucru valabil si in cazul tarii, nu doar al unei familii! Or, in cazul Romaniei, demararea unor proiecte ambitioase (in practica, si nu doar… in vorbe!) adanceste tara (e adancita deja!) intr-un marasm financiar si mai mare. Potrivit analistilor, criza mondiala este una a supraconsumului si a datoriilor excesive, in care finantarile devin din ce in ce mai scumpe. Or _ ne spun aceiasi analisti _, a ne aventura in proiecte costisitoare fara a avea resursele necesare nu poate fi o solutie anticriza, ci una procriza. Iata ce ne spune, in acest sens, un expert in domeniu, Cristian Ionescu