Cum poţi face deosebirea, din afară, dintre grija şi iubirea faţă de aproape şi interesul erotic faţă de acesta? Mai mult, cum deosebeşti lucrurile când în ecuaţie sunt un preot şi un băieţel de 12 ani - ştiute fiind cazurile de pedofilie din lumea clericală?
Iată câteva întrebări pe care le ridică excelentul film "Îndoiala" ("Doubt"), regizat de John Patrick Shanley - şi care va putea fi văzut la HBO.
Ne aflăm în 1964, într-o şcoală din cadrul unei mânăstiri de maici, "St. Nicholas in the Bronx". Este anul în care pentru prima dată în istoria şcolii e admis un băiat de culoare, Donald Miller.
Puştiul este, în mod firesc, neintegrat în comunitatea de elevi, iar preotul Brendan Flynn se apropie de el şi-i acordă o atenţie specială. Acest lucru stârneşte suspiciunile stareţei, Aloysius Beauvier, care, fire inflexibilă şi dură, începe un război împotriva preotului. Un război psihologic, fără prea multe lucruri la vedere.
Într-adevăr, în filmul acesta nu se întâmpla, practic, nimic. Stareţa nu are nici o dovadă palpabilă că preotul are intenţii necurate cu băiatul sau că ar fi făcut ceva, cu toate acestea acţionează ca şi cum totul ar fi evident. La sfârşit, recunoaşte că are, totuşi, "nişte îndoieli". Noi, ca spectatori, suntem în aceeaşi situaţie: ne putem contamina de convingerea şi de stilul intransigent al stareţei şi-l putem suspecta pe preot sau putem să vedem partea plină a paharului - bunătatea şi charisma omului altarului - şi să-l considerăm nevinovat.
Nu se întâmplă mare lucru în film, cum spuneam, dar ceea ce ţine locul lipsei de "acţiune" este extraordinara tensiune de pe întreg parcursul filmului. Aceasta este construită prin jocul magistral a doi actori: Meryl Streep (stareţa Aloysius Beauvier) şi Philip Seymour Hoffman (preotul Flynn). Ceea ce te face să urmăreşti filmul cu sufletul la gură, mai ceva ca pe un blockbuster. @N_
