Clasa politica actuala este cel mai mare obstacol in calea dezvoltarii Romaniei. Inainte de 1989, granitele Romaniei erau ferecate. Puteai intra, dar nu aveai voie sa iesi. Motivul "arestului" la domiciliu al unui intreg popor se banuia. Daca romanii ar fi avut posibilitatea sa emigreze, se credea ca, in citeva saptamini, tara ar fi devenit pustie. Umbla si o vorba: "Ultimul stinge lumina!", desi realitatea era mai degraba... neagra. In urma "indicatiilor pretioase" ale tovarasului Nicolae Ceausescu, sistemul energetic, precum si intreaga economie se apropiau de colaps. Unii dintre romani se intorsesera deja la lampa cu petrol, fiind siguri ca intunericul a cuprins toata lumea. Dupa 1990, odata cu victoria zdrobitoare in alegeri a lui Ion Iliescu, putinii critici ai noului regim au fost pusi la colt. "Daca nu-ti place, emigreaza!", ti se sugera pe strada, prin tramvaie, in piete ori la televiziunea romana "libera". In timp ce edificau democratia originala, suporterii lui Iliescu compusesera si un cintecel: "Liberali si taranisti, puneti mina si munciti! ", versurile fiind menite a indica, fara nici un fel de dubii, cine sint puturosii Romaniei. Cei mai harnici erau minerii, care faceau frecvent naveta intre Valea Jiului si Bucuresti pentru a "planta trandafiri". Cam din acel moment unii dintre romani au inceput sa plece, desi nu si-ar fi dorit niciodata exilul. Spre uimirea multora, lumea capitalista arata altfel decit le-o descrisesera comunistii. Acolo, lumina si apa calda chiar tineau toata ziua. Ca o acolada suie peste timp, in 2010, Traian Basescu anunta sec falimentul Romaniei. Si parea ca se bucura. Exact la 20 de ani de la nastere, democratia originala s-a prabusit. Pentru ca economia reala nu mai poate sustine armatele de bugetari, medicii si dascalii erau invitati sa-si caute de lucru in alta parte. Eventual, in alta tara. Din nou, unii chiar l-au ascultat