Pompierii care au salvat bebeluşii la Maternitatea Giuleşti vor fi avansaţi în grad. Avansarea i-a prins în viaţă, e un mare noroc, fiindcă şi pompierii mai mor la locul de muncă. Cu banii luaţi din eroism se scot după tăierile bugetare şi ajung acasă cu fosta leafă, uluindu-şi nevestele încrâncenate.
După îndemnul preşedintelui, pompierii (care nu muncesc 16 ore pe zi, nici măcar cei afectaţi Cotroceniului) n-au de ales. Fie se scot cu eroismul, fie mai prind un foc la plesneală, în timpul lor liber, un foc pe cont propriu, la o nuntă cu toţi mangă, la o şură, la vreun pinguin care şi-a făcut aprozar din garajul dintre blocuri. Un job pe lângă leafă, cum zice preşedintele.
Eroismul este o idee economică. Ceva în plus pe lângă cele 16 ore muncite peste norma zilnică a Preşedinţiei. Ideea e simplă: naţia se poate salva din relansarea propusă de Guvernul Boc prin pilde de eroism. Ca în reclama aia stupidă la pasta de dinţi, mai gad, de luat acasă.
Un job plin de eroism ar fi la inundaţii sau alunecări de teren. Altul, la demolări. Nu poţi să ştii cum cade o grindă, vreo stucatură de la clădiri de patrimoniu puse pe blat la pământ. Nu e de ignorat nici vreun mal de pământ la săpături, care, se ştie, te îngroapă de viu dacă nu-i proptit tehnologic. Dacă ni se pare că eroism e să trăieşti în era Băsescu-Boc, adică pur şi simplu să trăieşti, suntem naivi. Eroismul e ceva în plus. Este excepţia care te ajută să recuperezi din ce îţi umflă Boc.
Un contabil cuminte tip Cehov n-are nici o şansă să ajungă erou dacă va fi normat la ore-cur nu la ore-cap, că tot s-a relansat celebra vorbă a lui Grigore Moisil, născută pe vremea când Ceauşescu, fiindcă nu mai avea cheş în buget, gândise relansarea ca Boc. Dar dacă un contabil s-ar depăşi pe sine, iar în orele libere ar trece un bătrân strada, ceea ce s-ar numi un job pe lângă, s-ar pu
